agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-07-18 | |
*
În gara sumbră singură mă aflu ca un om ce singur își duce povara pe dealul din Golgota și nu sunt eu cea din lumină și nu sunt eu aici ...prea mult e prea puțin mult prea puțin visezi să poți să guști din al meu sânge viața s-o reînnoiești Visează mai mult (mai mult e mai puțin) și nu vei reuși nimic... ** Totul se rezumă la un gest la o mișcare la un zâmbet la taina unui simplu gest Ai înțelege ceva din tot ce îți spun dacă-n privirea-mi nu ai regăsi nimic? Nimic spre da Nimic spre nu Răspunsurile ți le dau cu gestul mâinii drepte cu o grimasă sau un zâmbet Răspunsuri eu îți dau c-un simplu gest Și “bună dimineața” îți urez cu ochii-nchiși și focul îl aprind cu mâna dreaptă și mâna tu mi-o tai... De ce? ...de ce? *** Am încercat să-ți fiu pe plac să-nsemne cuvintele mele ceva și pentru tine dar totul e în zadar nu înțelegi un suflet hoinar Acum îți scriu scrisoarea de adio pe care de asemenea nu ai s-o înțelegi destul de mult astfel încât să poți să simți ce simte un suflet fugar... Și data viitoare nu îți voi mai vorbi ci privirea va fi tot ce-ți dăruiesc Oare vei înțelege? Oare vei ști de ce un suflet fuge, fuge, fuge... în zadar...? **** spre văzduh... zbor de vulturi zbor de stele zbor de mii și mii de iele spre văzduh... printre brazii fără număr am sosit și am zâmbit unui soare unui cer în văzduhul nepătruns stai ascuns în umbra lui și rânjești cu ochii triști sub văzduhul necuprins de privirea unui sfânt cu privirea-ngândurată stai și stai... sub cel văzduh sub apusul unui soare sub sfârșitul unui cer nu-i văzduh nu e lumină nu poți să vezi mai nimic... ***** Gândurile-mi trec prin cap Ca trenuri multe prin gară În gara sumbră Tot singură eu sunt Și mi-este frică Și îmi pare rău Solitară Eu și corbii Jelim moartea ta bizară... Singurătate
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate