M-am stropit de ziuă
Uitându-mă după fereastra rămasă deschisă de aseară.
Mi-am închis petala
Cu care îmi afânam pământul
Uscând nestemate albite de atâta umbră.
Mi-am hrănit iluzii de pe vremea când mă priveam corb,
Închideam ochii, mă transformam în cioară.
De vină să fi fost al meu neochi
Frânturi nebune rămase de aseară
ÃŽnsenina-i por de por,
Transpiram atâtea tristeți pătrunse de afară
Rămâneam surd, dormeam, putrezind crengi
Prin ale mele rânduri.
De vină-s doar eu
Când îmi auzeam carnea cum sfâșie dorul
Și nu-mi spuneam nimic.
Mi-au mai rămas însa bucăți albe prin mine
Să le pitesc bine de cine știe cine.