Pamantule,
muntele...aceasta escrescenta pe trupul tau sferic
nu este pentru urcare
incoruptibilul martor al efemeritatii noastre
este treapta a pogoratorilor de iertare a pacatelor

Pamantule,
pietrele...samburii tai
aceste lumini inghesuite
sunt inchisori ale timpului

Pamantule,
firul de nisip...
aceasta globula a sangelui de clepsidra
hamal al orelor, incarcat cu durerea timpului
este o lacrima a marii zagazuite de tine

Pamantule,
candva ai rodit si oameni!




Mamaia
22.o5.2003