Pasăre albastră cu aripile frânte,
Pasăre albastră cu ochii de zeu,
Pasăre albastră ce plânge și cântă
Și trage să moară lângă umărul meu.

Pasăre albastră, bolnavă de soare,
Bolnavă de ceruri, bolnavă de dor,
De ce-ai venit oare la mine-n odaie
Și mi-ai adus aminte că sunt muritor?

Pasăre blândă, pasăre tristă,
Te rog nu mai plânge și nu mai cânta.
În camera mea e prea multă durere,
Te rog, du-te și mori pe altundeva!

Pasărea albastră înțelege și tace,
Mă privește îndelung și dispare în eter...
De atunci simt în pieptu-mi o pasăre albastră
Cum cântă și plânge... Și mi-e teamă că pier.