Dacă intru înlăuntrul meu
și mă străduiesc îndeajuns
pot simți cum mi se scurge
timpul prin sânge,
secundă după secundă.
Mă simt atunci ca o clepsidră umană
în care viața se surpă
insesizabil și încontinuu.
Fiecare ticăit de ceasornic
ucide în mine o clipă,
și încă o clipă, și încă o clipă.
Monoton, secundarul îmi reamintește
că sunt în trecere
pe aici.