mi-am scormonit
unguibus et rostro
chilie in volumul unui mal de lut
aici
aplecat pe hărți mucezite
sug povești
un vampir de vise

concelebrata regina
voi depăna firul basmului
cu tine călare pe calul de foc al norilor
când a plouat frumusețea ta în altă parte
departe

a fost odată
o regină adevărată pe care poetul o avea înscrisă în inimă cu litere de foc
toate dobitoacele i se închinau
iarba și arborii îi cântau doine de dor
dar regina
era surdă la glasul doinașilor și supușilor ei
închisă în adâncul peșterii ei întunecate
avea un singur gând
nu om ci zână a văzduhului stăpânind alte zări se voia
departe
peste mări și țări unde în palatul de fildeș
domnea cel mai puternic împărat
în zadar au jelit
în zadar au implorat-o cei vii să nu plece
că palatul de fildeș al împăratului
nu e decât un insectar de fluturi frumoși dar morți
regina a tocmit o vrăjitoare
vrăjitoarea a preparat o alifie
cu care a uns trupul de văpaie
reginei i-au crescut mai întâi două aripi albastre, apoi antene de aur
până când a devenit un fluture cum nu se mai afla altul
pe aripa vântului
oh
pe aripa vântului
celmaiminunatfluture a zburat
în împărăția fără întoarcere
au jelit-o apele, dobitoacele, iarba și arborii
cu lacrimi grele
dar a trecut doar un an
cercul s-a închis
firea a uitat-o
pentru că veșnicia ei e cât o înflorire
numai doinașul mai cântă când și când
când și când îl auzi cum pune tristețea lui pe aripa vântului poate o
ajunge la ea
și mai șoptește el ceva adierii de primăvară
prietena lui
caut-o, caut-o pe acea vrăjitoare
vreau să mă facă și pe mine un fluture
să zbor după ea
am să cânt durerea mea împăratului
am să cânt și poate ne-o ierta că am îndrăznit atât

doar eu
autorul acestei povești știu însă că vrăjitoarea
era trimisă de împăratul cel rău