Capsuna gura ta mi-o dai izvor
din sfarcul viselor de dor
sa-ti trec ardorile prin piept,
ma mai iubesti, hai, spune-mi drept ?

Cu levantica ritmul mi-l innozi,
si sufletele noastre prinse-n cozi
rastalmacesc viori arzand sfios
apoi ne prindem patima pe jos .

Pe coapsa ta se cresc din fruct oprit
livezi din pulsul adormit
in fastaceala grijilor de zi
cand gandul nud de tine-mi va trezi
iubirea ratacindu-si nurii timpurii !