ultimi fluturi
-armate ciudate-
au aripi bântuite
de amintirea aerului
ce zvâcnesc
când încearcă să zboare
dar nu mai pot...

au antene
ca niște sulițe
de prisos acum...
căci n-a mai rămas nimeni
cu care să se-nfrunte....

acum le folosesc
doar ca să bâjbâie
după formele florilor
pe drumul de întoarcere
către sălașurile lor

la căldura și siguranța
coconilor din care au ieșit.
totuși nu vor ajunge
nicicând acolo...

copacul nu mai e de mult...