în noaptea aceasta mai neagră de la cafea
am aflat continentul unde să îmi plantez sentimentele
e locul unde nu ajung avioane și trenuri
de atâta negru
bufnițele mi s-au ghemuit prin gene
și nu mișcă nu țipă
sunt departe și apele cu vapoare
de se minunează și dumnezeu
cât de verde pot să răsar
înfrunzită plantă nocturnă
eu
doar din tainica respirație
a cuvintelor tale

știi
pare și acesta un început de lume
numai că nu înțeleg
cum să îmi programez anotimpurile

mi-au înfrunzit gândurile
de când mângâi geamul cel negru
de când te aștept
bărbatule arbore
eu
verde femeie
să îmi desenezi pe un foton recalcitrant
o primăvară mai inspirată ca aceea


14.10.03