Eram un zbor deasupra toamnei căutându-ne cu sunete și mirosuri
o inimă secretă prăbușită în evantai la ceasul acela printre cervicale
strigându-ne genunchii stângi cu amândouă mâinile către lumină
cu jurăminte iar pașii ne adunau timpanele de pe toate plajele din lume
când sfârșitul zilei foșnea tăcerile ultimului val cu aerul prin care ai trecut
încercam să efemerizăm un galben oricât de simplu într-o regăsire
și îmi spuneai că au mai rămas curcubee în noapte din pricină
de șapte provizoriu așezat mai presus de ochiul privit printre degete
iar eu trăgeam încă o dată la indigo scările anotimpului pârguit în spirală...