S-a-ntors privind spre viitor
Prin ochiul fumului ce iese
Din lumânarea ce aprinde
Tot ce e negru si inchis.

A mai făcut un pas
Spre zarea ce desparte
Trecut si viitor
De ceea ce trăim.

Dar un miros persistă.
Intre copacii vedem doar linii
Ce poate o dată au format
O casă pentru zâne.

Iată acum cum coboară
Din cea ce-a fost o casă
O văduvă cu capul roșu,
Aprins de sângele albastru.