Nimic nu e sigur. Nu, nu...
Nici macar palma
stergand fruntea arsa de sudoare,
Nici timpul alunecand,
nu, nu...
Nici cuvantul strangand
sub greutatea sa o stransoare.

Nici eu nu sunt.
Ah, ma tarasc. Ma tarasc
ca un sarpe, ca un vierme...
Precum pleava dintre pastaile de fasole
ma tarasc, prin aerul incest,
care se cerne.

Nimic nu e sigur. Nu, nu...
Nu exist decat pe dinafara,
ca incercare esuata a lui doi
de a se trage
din prima oara.