Atât urăsc frumosul..
L-am auzit din nou
Era șoptit în grabă
La o ureche oarbă

Și ce frumos vorbea...
Atât de vag amintea
De sincerul cuvânt "frumos"..
Ce lucru sfânt

Atât de oribil îmi păreau
acei seci oameni ce erau
incapabili de a întelege
Că până și frumosul trece..

Rămane-n urma sa
Doar ura hâdă, cea mai grea
Aceeasi ură care-o port
Pentru voi toti și pentru tot...