Nu pierd acceleratul.
La carti, de joc,castig
dar, pierd cu-nversunare,
sistematic,
tainul de alb al fiecarei zile...
si pierd cuvinte
si iluzii,
cand Te strig...

Tarziul mi-e vecin,
asa cum vecine
imi sant
pulberile de aripi
intarziate in abisul
constiintelor pierdute.
...Prea tarziu!