Imi este trecutul
cersetor
ratacitor
prin antracitul noptii,
cu pantaloni legati
cu sfoara
de stele...
Pribeagul isi cinta,
indulcindu-si pielea
cremuita-n mocirla;
glasul ii respira
in asonanta
cu plaminii,
iar inima ii danseaza
in ritmuri tribale
cu grea rezonanta.

Dar foamea de azi,
se-ntinde hulpava,
ca o foame de piine
si incet,
se scurg sevele verzi,
iar pulsul se-mbata...
La colt de petala
acum tace blazat
tavalit in baltoace
cu miasma carnala.

Ce pacat,
cersetorul e mort,
dar neingropat!!