Nu știu să fii trecut pe-acolo vreodată,
Într-un tablou de Lună al tău
Cad niște cioburi aducând lumină verde
Culeasă cu grijă din acele de pin,
Și mai ajung pe acasă așa de rar
De parcă ne-ar semăna prin țarinile dorului
Un țăran bătrân cu multă știință
Atât departe unul de celălalt
Încât mi-e prea oprit drumul prin soare până la noi.

Și poate ca într-una din boabele albe
E tot misterul venirii tale, iarna...