am deschis ochii spre fereastra
dar zarea era ferecata
de amintirea lui maine
ce plange inchisa in poimaine

si-am dus stanga catre soare
si era multa culoare
mii de culori
ce sfarma ganduri si fiori

iar dreapta s-a rugat la luna
sa-i dea o culoare in care ecoul timpului rasuna
o culoare ce naste lumina
o culoare in care cenusa se-nclina