E atât de greu să-ncepi...
Ba nu
E simplu,
Spune-mi o poveste
cu cerbi cu brazi
fără cirezi agreste
fără a fost
fără va fi
începe simplu:
Este
nu zi nici dincolo
nici peste
ia un fular
ia și mănuși
îmbracă-te mai gros
și când te strig șoptește :
acuși! acuși!
mai ai răbdare
nu suntem la mare
nu râde
iarna nu-i ca vara
așa e
nici ziua nu-i ca seara
iar pianul evident
nu-i ca fanfara.
Adu și-un leu
bineînțeles de pluș
(dacă nu ai e bun și-un cățelus)
Ia-o 'nainte
vin și eu
mai vreau să te privesc
ce Dumnezeu?!
Plecăm la joacă
fără ceas
doar după frig mai știm
cât a rămas
putem să stăm cât vrem
afară
o zi
o iarnă
sau o vară
o oră sau un anotimp
(doar orientativ)
să știu când sa îmi schimb
în auriu sau verde
Sania
și să mai știu
(tot orientativ așa)
că-i timpul de-o cafea.
Povestea curge înainte
fără paji
doar cu beteală
roșie’n obraji
cu bulgări de zăpadă
cu miros de fum
cu derdeluș pe stradă
și copii pe drum
Doar la colinde
să luăm aminte
ca nu cumva să plece
un copil din zece
fără nuci si mere
E unul mai sfios
Îl știu.
Dacă nu-i dai
nu cere
așteaptă răbdător
anul viitor
iar noaptea-și spune
în tăcere
Mai mult lui
și (poate aude) Moșului:
Dacă se poate
și dacă mai vii
și îti rămân de la copii
poate-mi aduci
măcar trei nuci...