obrajii
mi s-au supt
de-atâta singurătate
și tălpile
iși confundă mersul
mi s-au împăienjenit
vorbele
și mi-au ruginit
privirile
mi-s înțepenite
mângâierile
de parcă
n-am știut niciodată
și nu mai pot sări
pasul voinicului
că îmi confund
tâmpla dreaptă
cu genunchiul stâng
ori mărul lui Adam
îl încurc
cu fluierul piciorului
vezi
am și uitat să iubesc.


13.08.2002