Ninge banal, ca într-o zi de miercuri.
Bezmetici cad, așa, la întâmplare,
Rătăcitori din prea înalte cercuri
Fulgi mari. Și se topesc pe felinare.

Ninge șoptit, petală cu petală,
De parcă cerul peste noi ar cerne
Serafice surâsuri de vestală
Și tresăriri de flăcări sempiterne.

Ninge vrăjit în noaptea mea târzie,
Nuferi stelari la tâmple mi se-așează
Și-n ochi îmi strălucește, argintie,
Din toamna ce-a trecut, ultima rază.

Ninge absent. Ca într-o ilustrată
Secundele-au încremenit în aer.
Pe caldarâm, în iarnă deghizată,
Își toarce Nemurirea albu-i caier.