agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ nu pot respira ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-08 | |
Memorii
Cu gust de poame acrișoare Revin memorii colective, Un pic acide și tardive, Acum. Cînd a trecut ce doare. Banalitatea, clipă fadă, Ucide urme naște gînduri, Încearcă-n mine alte rînduri Ca toți să știe și să vadă. Plăceri sădite nasc iluzii Ce ne adulmecă în taină, Memorii-nvăluite-n haină De clipe falnice. Perfuzii. Intransigenți în adevăruri Ce n-au un rost precis, anume. Ne sîntem proprii, făr’ de nume Aceiași. Și tindem spre ceruri. Și doar memorii ne unesc agale Ca niște năluciri bizare Ca niște ore reci și rare Cînd ne împovărăm cu jale. De unde suntem?!? Cîți pornim?!? Doar ele știu, și tac meschine, Ne mînă-n cîrd, ca pe bovine Chiar și atuncea cînd murim. Rămîn memorii colective Imagini răzlețe-n ceață, Și ploi bizare și verdeață, Și-un vis cu clipe vechi, tardive ...
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate