Un surd privind la o privighetoare,
Ca la orice alta zburatoare oarecare,
Nepasator la trilul ingeresc,
Dorea biata faptură,la un osptăț regesc!

Din prastia pe care cu sârg el o intinse,
Zbură o piatra mare si pasarea ucise,
Lasand in doliu lunca si crangul aratos,
Lipsind o lume-intreaga de cantul ei frumos!

Asa este si-n viata si multe se intampla,
Cand surzii trag cu prastii in tot ce ne incanta,
Prea multi surzi sunt in lume,aruncatori cu pietre,
Nepasatori la toate si reci fara regrete!