De prea mult aur crapa boabele de grau.
Ici-colo rosii stropi de mac
si-n lan
o fata
cu gene lungi ca spicele de orz.
Ea stange cu privirea snopii de senin ai cerului
si canta.

Eu zac in umbra unor maci,
fara dorinti, fara mustrari, fara cainti
si fara-ndemnuri, numai trup
si numai lut.
Ea canta
si eu ascult.
Pe buzele ei calde mi se naste sufletul.