Despre noi

I
Îmi tîrăsc existența prin
gunoiul altei existențe, cotidiene.
Și sper. Sper să se producă
CEVA. Nu știu. Creierul
meu bolnav, stressat, nu
poate avea viziunea unei minuni.
Mă simt, uneori, vierme. Norocul
meu, în toată această aglomerare
infectă de fapte și idei, de
sentimente și nevoi, de
dizgrații, prejudecăți și batjocură,
este că exiști. TU. Clorofila
sufletului și a spiritului meu.
Da. Tu ești ADEVÃRUL
meu intransigent și pur.

II
Zidurile albe ale acestei închisori
cenuși mă apasă. Apăsarea
lor de cărămidă și nervi
mă doboară. Dar lupt.
Pentru tine, iubito! Pentru
NOI! Umilință și jeg,
Iarbă și flori, întipăresc
În pămînt și în mine
Durerea LIBERTÃÞII,
pierdute. Se ofilesc.
Și în mine
Și în noi ...

III
TU?! Cuvîntul necuvînt,
Liniștea neliniște, misterul nemister,
Clipa de eternă mirare,
Clipocitul intern și ciudat din
Starea nestare din mine,
Minunea a tot ce este și
A tot ce nu este în mine
Și, peste mine (1).

TU?! Sentimentul nerostit dar
Veșnic viu, ca o erezie miracol,
În clocotirea mea de ființă daruită.
În tine citesc zodiacul de esențe al
Florilor, văd pulsînd de dorință
Minunea corpului tău îngemănat
Cu VIAÞA. Din care ei mă rup.
Din care eu mă desfac ca o oglindă
Interzisă spre tine (2).

TU?! Colocviul nemuririi mele.
Simbioza abstractului cu realul,
A materiei cu antimateria, a
Sărutului meu cu întreaga ta
Ființă (3).

TU?! Ard colorat ca un joc
De idei, ca o euforie de vară
Veșnică. Ard ca o piramidă
ÃŽn soarele amurgului.
Tăcerile tale sapă în mine
Șanțuri de vise și speranțe,
Canale și gropi – răni, încărcate
Pînă la maximul absolut cu
Încordări și dorințe. Și ard,
Ca o pulbere miraculoasă, ca un
Izvor din tine născut. De pămînt sau
De lut (4).

TU?! Inconștiență a visului
Dezlegat, a tăriei din care
Îmi sorb licoarea necesității de tine.
Mormînt și cuvînt a împrăștierii
Mele. Savoarea tihnită a
Plăcerilor mele peste care
Zboară tainic, IUBIREA (5).

Și, peste mine, (1), interzisă spre tine, (2),
Ființă, (3), de lut, (4), zboară tainic,
IUBIREA, (5).
TU?????!!!!!?!?!?!
TU?! (1),(3),(5),(2),(4) ... (3),(4),(1),(5),(2) ........

IV
Mi-e sete,-adînc și tainic, doar de tine
Ca o apă nevăzută,
O apă de nimeni știută
Decît de noi! Sau poate doar de mine.
Ca de-un lichid ireversibil cîștigat
Din alte lumi. Unde? Nu știu.
Te-aÈ™ bea ca pe-un miracol viu,
Ca pe-o lichidă floare, neîntinată de păcat,
A lacurilor mele posesive din intern,
Sau ca pe-un elixir necunoscut
Al setei neîncetate de trecut,
De dragoste și viață, și de tine. Sînt etern!
Aș sorbi, cu-evlavie nocturnă, și pios,
A corpului întreagă tinerețe,
A sufletului dulci povețe,
Ca un păgîn creștinizat. E dureros! ...
Te-aș bea cu-nghițituri din ce în ce mai mici
Să te am în mine, de acum
Încolo, o mie de vieți. Dar fum
Îmi pui în cale și reci, blazate, piedici ...
Te respir ca pe-o durere carnală,
Nesățios de dulce și curată,
Apetisantă pînă la paroxim cîci, iată,
Ești oxigenul necesar porilor mei, reală
Ca necesitatea de (tine) acută și mută,
A bărbăției mele hibridate
Cu singurătatea. Singurătate
Uneori aprigă, alteori ciută.
Te respir ca pe un supliciu
Îndoliat de distanță, al
Gazului rarefiat și pal
De pe altă planetă, fără de viciu.
Filtrele sufletului meu lasă să treacă
ÃŽn interior clipa doar
Și parfumul dorit și rar
Exotic-indecis al ființei tale, ce mă încearcă.
Te simt în mine acum își simte rădăcina tînără
Viitoarea tulpină, cum
Simte fluturele – copil noul drum,
Și cum, din gogoașa-i jilavă, el fulgeră
Ca un zbor de mătase, ca un zbor viitor.
Te percep. Te percep ca pe
O vibrație adîncă, de ape,
Sentimentală, ca pe-o coardă de aur și dor
Ce gravează în mine, ca un faur, sunetele
Perfecte ale iubirii. Toate
Simțurile mele, toate,
Te doresc, cum dorește gura vorbele,
Ca pe-un binevenit supliment de simțuri,
Extrem de necesar și fertil.
Poate că sînt pueril ...
... Dar am limba năpădită de gînduri ...
Mi-e foame de tine. Gura mea păgînă
Îți dorește atingerea
Îndrăzneață, dulce ca mierea,
Și cutremurătoare. Ar mușca nebună
Din tine, cu versuri și necuvinte de foc.
Cu poveri care să-ți strivească buzele
Ademenitoare și perfide, umedele
Și insinuantele tale buze care aduc noroc,
Cu fiori electrizanți, prin locuri permise și nepermise
Ale corpului tău. Palmele mele
Încărcate, în tăcere, cu stele,
Flămînde, istovitor de flămînde, de tine, fac vise,
Ar presăra peste tine jocul pătimaș al mîngîierilor,
Al celor mai deocheate și furtunoase
Dezmierdări, ar da, curioase,
Peste locurile de taină și de dorință ale plăcerilor,
Ar împrăștia cu dărnicie peste umerii tăi, peste sîni,
Peste coapse, peste brațe, peste plete,
Peste tot ... DRAGOSTEA. Să desfețe
Ar vrea mîinile mele, în nemăsurabile săptămîni ...
Revino, mi-e sete de tine ... și mi-e foame,
Revino, ca să fim iar NOI,
Ca să vorbim Despre Noi ...
Mi-e sete de tine. Și mi-e foame, de tine mi-e foame ...

V
Aroma de lămîi ce-ți zace-n păr
Stingheră și neștiutoare
Unduirea neîncetată a smaraldului
Cristalin din ochii tăi marmoreeni
Sufletul vorbei
Ucis de mine pe-ndelete
Pe buzele tale pline
De cianura dulce a iubirii
Crisparea și tremurul ușor
Al umerilor al sînilor
A întregii tale ființe venerate
Geamătul dătător de viață nouă
De creare a unui sex-appeal
De femeie noua de o nouă titulatură
Clasificativă în catalogul nevăzut
Al lumii drept cea mai ... și cea mai ...
Gîfîitul extatic și regulat
Ca al pulsarilor cosmici
Al iubirii noastre
Plin de o trîndavă plăcere
Posesivă și extenuatoare
Genunea nevăzută pînă atunci
A minunii tale de femeie
Fiebințeala plăcută a
Efortului contopirii
Noaptea ciudată și eternă
Ce plutea pe boltă deasupra noastră
Mîrîitul necontenit al întunericului
Profund și al neliniștei tăcerii
Prejudecățile – muribunde
Ale unei lumi – fosilă
Norocul aruncat ca un zar
Pe meridiane
Toate lucrurile importante
Cum ar fi dreptatea adevărul
Libertatea egalitatea sînt
Împărțite în cele patru colțuri
Ale camerei numita UNIVERS
Cu balanța cea mică a farmacistului
Susurul lin al izvorului de munte
Nepăsător față de
Ceea ce îl înconjoară
Copita de drac care stinge
Sau aprinde uri după plac
Coloritul tăcut al ierbii
Care crește ca un flux de anotimp
Ochiul de sticlă al farsorului
De la circ care se crede stăpînul
Lumii și al vieții
Cauciucul dezumflat al sentimentelor
Negative aberante
Sindromul meu nervos care
Mă sîcîie atît și
Răceala ce te-a doborît momentan
Distanța uriașă dintre noi
Și cealaltă pereche de îndrăgostiți
O pereche ce există într-un
Cosmos necunoscut încă
Dar pe are îl iubim și
Cu care ne vom întîlni curînd
Toate acestea ne privesc doar
Pe noi. Și sînt în noi.
Și vorbesc DESPRE NOI ...

VI
E noapte exagerat de haotică și grea ...
Visez cu ochii deschiși că ai să fi a mea
Așa cum ești și cum vei fii: PURÃ,
Un vis descins din oculta Scriptură,
Pură ca un cristal fin, neatins de fin,
Ca o durere adîncă sau chin ... chin ...
Te visez cu ochii mari de felină și rai,
Te visez cu ce ai și cu ce, încă, n-ai,
Te visez ca un sărut ce n-a prins, încă, grai,
Te visez ca un zîmbet de floare și mai ...

E noapte exagerat de haotică și grea ...
Pe cer, mi-am zărit efemera mea stea ...
Iubirea ta arde cu lauri de sfîntă,
Iubesc tot ce buzele tale cuvîntă,
Iubirea ta mîngîie jarul ispitei
- Iubesc mîna, căci e mîna iubitei -
Iubirea ta,-n mine, compune destine,
Cîmpie stîncoasă de versuri eline.
Destinele,-n mine, sînt rocă de stîncă,
Un recif de corali pe-o plutire adîncă ...

TU?! Ce poate fi mai magic decît acest infinit
Din aceste două litere sentimentale, posesive?!
Te voi iubi cum, încă, nu s-a mai iubit,
Te voi iubi cu secunde și clipe agresive
Și dragostea mea naștere-ți va fi
De la minus infinit unde ne-am născut
Pînă la plus infinit unde vom muri ...
Și vom muri împreună. Sfîrșit și început.
E noapte exagerat de haotică și grea ...
Mai ales cînd așteptarea e chinuitoare și rea ...

E noapte. Te visez cu ochii deschiși, și vagi ...
În buzele tale, în taină, și-au pus vechii magi
Parfumuri necitite, de zodii și de flori
Cu care, tandru, mă crezi, cu care, dulce, mă-nfiori ...
E noapte. Încă. Așteptarea e grea ...
A murit pe cer o ultimă, îndărătnică stea ...
Continui să te iubesc. Continui să te visez,
Să te sărut, imaginar, imaginar să te creez,
Continui să compun doar pentru tine
Imaginare și neînsuflețite, de fierbinți, destine ...

ÃŽmi curg prin suflet sterpele ecouri
Recombinate chimic cu halouri
Și goluri existențializate,-n mine ...
Parfumuri indecise de suspine
Îmi zac pe pleoape, și în nari, și-n piept,
Și-mi curg, lichide, peste trup. Și-aștept!
Și tac, atunci cînd mă confund cu stări
Nostalgice, rupte din tine. Și visări ...
E noapte, înc-o dată! Și, poate,-i vor urma,
Și, poate, așteptarea,-i haotică și grea .....

VII
Pentru tine ... valurile
sînt vînturi ale visului
de ocean
din ochii tăi.
Murmurul lor ușor
ți-i îmbracă
în șoapte.
Mute.
Și calde,
Pentru tine ... cuvintele
se bîlbîie neînțelese
și timide.
Ca niște ghiocei născuți
în plină vară;
și-n inima mea.
Și pe care ți-i ofer la
Fel de
Timid.
Pentru tine ...
clipele plăcerii neștiute
înfloresc mai inocente
Decît sfiala.
Nu am
decît a le aranja
ca un grădinar priceput
în sufletul
și-n corpul tău.
Pentru tine ... EXIST!