Pe piatra asta albă și rotundă
Adună-mi trupul și întinde-mi pielea
Mirat că îndrăznesc să mă pătrundă
Cu scrâșnet rău uneltele acelea.


Și bâiguie-mi litanii dezlânate
Să nu mă doară mult, să nu mă doară
Deloc genuitarele păcate
Ce viermuiesc în coapsa mea barbară.


Apoi prefă-mă-n foc, cum se cuvine,
Din mâna cu amnar și cea cu iască
Creează-un „benedictum” pentru mine
Și preotul păgân să dănțuiască.