Frunză verde și amară
mi-ai căzut pe suflet iar
ți-am fost toamnă pentr-o seară,
așchie pentru altar

n-am văzut copacii roată,
nici lăstari și nici scaieți
decât umbra ta umblată
pe sub pașii mei înceți

frunză-amară, fostă verde,
peste suflet mi te-ai pus
dară nu mai am ce pierde
fiindcă n-am nimic în plus

doară rana care-o face
verdele amar când tace.