poate sunt prea mort azi refuz adevaruri ca implicite
sau prea ascuns sub vesmantul meu cat sa devin strain lumii.
nu cred ca rationamentul meu este unul adecvat, sau macar acceptat,
nu cred ca te-am lasat sa ma NEcunosti intr-atat incat sa mai raman
un mister, un ins imens sau molcom care merita studiat...
sunt sigur ca am un defect cu care te ranesc permanent,
sunt sigur ca vorbesc prea mult despre mine si tie nu-ti revine
decat un rol de auditor...eu nu pot sa ma schimb...
stii, imi pun oi dorinta fara sa vad stele cazatoare sau ceva
in genul asta: deschide-te spre mine, lasa-ma sa te cunosc si astfel,
didtr-o reflexie in alta, sa ma cunosc, caci prea ma simt
departat de persoana mea si n-as putea iubii sau ura fara sa am
cumva unele sentimente pe acre mi le port delimitate legal de legi...
aberez la tot pasul si sunt sigut ca tu nu cauti in mine aberatii,
ma scufund mai mereu in idei fara sens cand tu astepti probabil
un tip normal sa-ti spuna ca te intelege si va avea grija
sa nu te zgarie atat de mult societatea asta care-mi pute
[scriu cu o mana, cu cealalalta imi tin batista la nas!!!],
sa nu faci tetanos sau mai rau o cadere psihica: nmu uita, nu ma uita,
cineva aici te asculta fara sa-ti dai seama, cineva iti intinde mana
dar nu direct, nu limpede cum ai vrea sau poate eu imi doresc
sa gesesc apele fiecarui rau de lacrimi, fiecarui cerb risipitor...
sunt gata sa imi sacrific orgoliile si misoginismul de care ma simt
strain pentru a-ti demonstra ca nu vreau sa par ceea ce par,
ca vreau sa pun puncte de suspensie unei fraze pe care am stricat-o,
ca vreau sa termin un joc inteligent in care urmaream sa ucid oamenii,
daca nu fizic macar psihic,prin ignoranta si teama falsa de nentelesuri
nu caut sa te ignor, nu cauta sa ma ignori-avem un dusman comun: EI,
caut oare in tine un aliat in lupta mea sau alte sentimente ma mustra,
isi cauta in mine radacini?n-am timp sa termine poezie asta stupida,
promit sa revin cu forte proaspete si inteles al nentelesului mai alb...