Vântul venise anume să-mi spună
Că nu va mai fi cer cu furtună
Mă-așezasem pe trepte ,târziu
Părăsisem lunarul pustiu.

Era Luna Plină,
Visarea senină.

Cânta muzica-aceea ce nu se aude
Lumini și umbre în pupilele-mi ude
Zbura acea pasăre fără de nume
Eu nu mai știam alte păsări pe lume.

Era Luna Plină,
Simțirea senină.

Apăsări lumești aveam prea puține
Doar vântul trezea fiorul in mine
Venise la miezul nopții să-mi spună
Că nu va mai fi cer cu furtună...