Culori nestinse dintr-un vechi amurg
Se-nchid tăcute într-un ghem de randunele
Colțuroase aripi le sfârtecă și curg
Șiroaie de mărgele.

Un viu festin pe-un țarm de nicăieri...
Se incropește un vals prin gândurile grele,
Alunecoase valuri le-nghit și-o să-mi iert
Privirile spre stele.

Om căzut pe-un arc de nor și miere
Se-mbată crunt c-un pumn de pene-albăstrele
Îmbietoare rugi le murmur și-mi pare
Foșnet de minciunele.

Un șir de ani într-un imens desert
Se-ncurca euforic ca-ntr-un jod de iele
Halucinante bezne le simt È™-apoi gust
Mierea de mărgele...