e toamna din nou,...
toamna singuratatii mele,
te-am gasit dar nu vrei nimic
si alunec pierdut printre stele.

cad frunzele pe caldaram,
intr-o insingurare fara trecut,
fara tine aici langa mine,
ca intr-un zbor de mai demult.

pamantul isi schimba culoarea,
imbatraneste in mod simtitor,
fara copii, ma ia cu el,
singurul lumii mostenitor.

si cade si ultima frunza de tei
pe dealul din Iasi, pe Copou,
si se face din ce in ce mai tarziu,
cand este toamna din nou.