va las voua testament
sa nu-mi veniti la mormant,
intr-un apus incandescent
doar sa-mi sculptati un sarut.

sa nu ma plangeti
la capatai,
nici iubita, nici mama,
sa nu imi strige “mai ramai!“.

luati-mi versul si ardeti-l
cenusa aruncati-o-n vant,
ca n-am avut in libertate
nici macar dreptul la cuvant.

si de va ramane o rima,
s-o aruncati la caini,
ca m-am nascut in loc cu aur,
dar fara maini.