Alaltăieri te-am zărit printre gene,
Ca o licărire blondă-n somnul mării
Conturată-n undele-i fumegânde,
Suflând gândurile mării caste,-n vele…

Si iată-mă ieri scriind din nou aceleasi versuri,
Pe care astăzi le vorbesc în șoapte rupte
De trecutul ce-ne-noadă viețile-n macarmeuri,
Și-ne poticnește lacrimile-n gesturi mute…

Astazi mă gandeam,… pierdut,… la o mare agitată,
ÃŽn care ne-om scufunda trecutele destine ,
Pe care mâine vom pluti, senini, doar noi, cu-altă
Poveste însorită, zărită printre gene…

Nota : 2004.04.29 , Printre gene