Intre noi doi,
Asezati la o masa in cafenea
Am reusit sa strangem
Un manunchi de vorbe si sentimente.
Tu poti lua totul pe cont propriu
Cu fiecare bataie a inimii
Si eu amestec anost in cafea.
Simt in fiecare sunet o frantura
Din versurile fintei tale.
Tacerea pe care mi-o intinzi cu o tigara
Are nuante de blues uitat.

Ma scald pentru o clipa in ochii tai
Racoarea toamnei strangand-o la piept.

Astern pe un servetel trei cuvinte
Inchipuindu-mi-l pe-al patrulea
Intr-un careu de asi,
Dar e timpul sa platesc
Pentru toate vietile consumate
Pentru toate gesturile pierdute.
Platesc si plec.
In spatele meu
O pereche comanda cu glas increzator:
“Doua cafele, va rugam.”