ne-am compus secvente le rasturnam asa
calci pe cer cu capul pe al meu
mi-am rupt unghiile in cautarea asta
am pamant sub pielea cafenie
toate orele imi stau in gat
albacazapada cu pitici pe creier
se scutura pamantul brutal
ma tin doar de un fir
atarn asa imi scald picioarele in anarhie
tu imi masori zambetul cu sublerul
cu mainile oarbe scotocind dupa invelisul
concret al vietii
teama e un zid manjit cu sange de pe
arcadele noastre neputincioase
sunt un jar aprins imi spui
ai vrea sa ma tii in palme
ecoul gandurilor tale sunt eu
iti urlu noaptea la fereastra constiintei
o inchizi tacit
ramanem doar corpore sano
fara mens fiindca
je t'adore pe mine
rumorile afective nu mai fac implozie
lipici ieftin pentru sufletele noastre
nu exista parcuri care sa ne infulece
asa cum stai cu capul in poala mea
soptindu-ma unui pai de vara dintre buzele tale
te plimbi distrat printre fiarele mele
ma descompui si recompui
castel de carti din celule si emotii
mantagne-rousse fara finalitate
am ajuns imbratisati tremurand
sub privirea mortii