Imi aduc aminte de mine,
Care exist
De la prima zvacnire
A lumii…


M-am nascut
Abia acum...

Orfan de lumina,
Cu dorul de dor,
Calc pe pamant
Cu trupul de nor,
Pe brate-mi cresc mari,
Cu pestii-nvat
Sa zbor.

In ceruri arde toamna
Cu palide vanari
De frunze
Si cocori;
Si sluti, copacii fara genunchi
Stau, ca batranii-n porti,
La drum,
Zarea cocorilor, scrutand,
Cand zborul lor se face scrum.


Si totusi,
M-am nascut!
E-adevarat...
abia acum…