Eu recunosc că nu am fost perfect.
Nu am iubit așa cum trebuia,
N-am fost un zid să inspir siguranță
Și nu ți-am arătat adevarata față
A ceea ce vedeam eu în noi doi.

Nu am avut curajul să te pierd
Și poate de-asta am refuzat să-ți spun:
Prin ce calvar treceam să îți accept
programul straniu de-ntâlniri fugare,
Și lucruri despre-un oarecare
Ce le-am aflat
Și nu mi s-a părut normal să le parcurg.

Þi-am acceptat răceala și-am zâmbit
Crezând că este doar o fază.
Nu știu dacă ai vrut sau nu,
Răceala este-acum... distanță.

Ne evităm de parcă ne-am urî,
Și dacă asta simți tu pentru mine,
Măcar explică-mi și am să-nțeleg.
Nu am să te judec, am să înțeleg.

Încă vreau să-ți cânt,
Vreau să râd cu tine,
Poate mâine...
Să-mi povestești cum treci de greutăți
Ar fi bine...
...Să fim prieteni...