suntem desavarsiti in lanul de grau in care combina
ne secera zilnic totusi n-am sa-ti scriu versurile
prea mult lut suntem si vantul focul apa urla in timpul
fiecarei impreunari umerii sunt stangaci de atata
goliciune si gura plina de nisip ne prevesteste
intotdeauna mai putin decat un hepiend ti-am plantat
diamante in dantura si cerul gurii ca sa imi vorbesti
intotdeauna cu te iubesc si fire de par crescute din
pieptul tau acoperindu-mi temerile puerile sunt atatea
vise pe care le fumam apoi stingem chistocul cu boncancul
de cowboy simbolizand libertatea asta ce tarfa ieftina si
cati bani avem noi ca sa ne balacim in negi pe cuvinte si
tot felul de calmi si muti boi atatea senile ne vom mai
desena trecand peste furtuni si sani incat lampa lui Aladin
va deveni doar o biata lumanare