În neliniștea mea
Ard cupe de aghiasmă înghețată
Sudoarea frunții însângerate
Picurând cu sonoritatea
Unui gust amar-sărat
Cunoscut altădată
Undeva lângă întunecimea unei piețe.

Îmi place să te revăd
Frânturi de priviri în oglindă
Sufletului muribund ce-și trage
Ultima suflare chinuită
De vocile ce-l resping
În genunea amintirii și durerii.

Cutele cearșafului mă hăituiesc
Hămesite ca niște hiene
Ce-aÈ™ fi putut avea!
Ce mi s-ar fi cuvenit?
Fiecare cuvânt cu al său foc
Se stinge.