Aceste negre ziduri pe care le priviti acum cu totii
Au fost odinioara dalbe cand strajuiau puterea noptii,
Cu ele-am sa-mi incep si eu povestea mea,
Poveste de iubire, dintr-un barbar si draga sa.
Iubirea 'ceasta a-nceput atunci, demult,
Cand timpu-ncremenise, de uimire mut.
Privind iubirea-nfiripata dintr-o data intre ei
Pe care-am sa v-o spun si voua la umbra acestui falnic tei...
Nu-i o poveste oarecare, facuta de vreun cantaret flecar
Si auzita-apoi de mine de pe la vreun drumet hoinar,
Ci-i o poveste de iubire, ce-ncepe cu "a fost odata"
Asa cum incepea odinioara iubirea dintre un baiat si-o fata
Si tot ce-am sa va spun acum, pe vremea mea au existat,
Povestea asta o stia orice copil,sau fata, ori barbat.

Astfel si-a inceput batranul garbovit a sa poveste
Si-n jurul lui s-au adunat copii zburdalnici si neveste,
S-auda dragoste ce a legat, pe Dardan, regele brabar,
De prea-frumoasa Elga-regina, Dalbei Cetati de la Hotar.


***********


Sub soarele de foc al marilor intinderi de campie
O oaste prafuita inainta pierduta far' sa stie
Incotro pasii sovaielnici sa-i indrepte,
Parand ca urc-o scara cu infinite trepte
Fara sfarsit si fara a mai privi-napoi,
Cu umerii plecati, cu ochii mari si goi,
Si-n fruntea ei, maret, pe-un armasar balan,
Cu paru-i fluturand sta falnicul Dardan,
Cu ochii-i sclipitori ca marea-nvolburata,
Cu arcu-n mana stanga si-n dreapta cu-o sageata
Scurta imensa zare unde vroia s-ajunga
Dar pana la Cetate-i o cale-atat de lunga...
Si timpul se scurgea, iar istovita oaste se tara mereu
Iar nemilosul soare se oglindea in coifuri tot mai rau
Insa Cetatea cautata intarzia mai mult s-apara
Dar Dardan-si indemna supusii sa-nainteze iara,
Iar zilele treceau, urmate de-alte zile-istovitoare
Caci Dardan nu zarea ale campiei largi hotare.

Dar iata ca veni si ziua cand Dardan, regele barbar,
Cu mana dreapta ridicata lovi Cetatea de Hotar,
Si sangele porni sa curga lasand in urma doar durere,
Iar hoarda cruzilor pagani, din mii de piepturi cu putere,
Urla inaintand orbeste, zdrobind semete ziduri dalbe
Si argintate metereze ce au format odata salbe
Pentr-o Cetate de Hotar ce-a fost pe vremuri preavestita,
Acum ramas-a doar ruina de stanci cernite, parasita.


**************


Intr-o odaie-n turn, la cea fereastra zabrelita,
Sta preafrumoasa Elga cu inima cernita,
Cu capul sprijinit pe-o masa de stejar,
Pazita-ndeaproape de un barbos barbar
-Pe Dardan vreu sa-l vad, pe cel ce va conduce,
Trimite dar degraba acuma a-l aduce!
-Aicea sunt regina, am auzit ce-ai spus,
Si am venit in graba sa-ti cer, umil supus,
Sa-mi fi pe veci sotie, sa-mi fi stapana mea,
Regina-a vietii mele ce-i dau si inima,
Am fost purtat prin lume, razboaie multe-am dus,
Dar unde am umblat, femei ca tine nu-s,
N-am mai vazut vreodata doi ochii asa albastri,
A caror stralucire palesc pana si astrii,
Si n-am vazut vreodata un par asa frumos
Cum e al tau, regina, din crestet pana jos,
Cuvinte sunt putine sa spuna ce eu doresc,
Dar doua sunt de-ajuns: regina TE IUBESC!
Te-am cucerit cu spada si am luptat cu tine
Iti cer sa-mi fi sotie si sa te legi de mine,
Vom recladi cetatea si-om inalta-o iara,
Iubeste-ma regina, si rau nu o sa-ti para,
De vrei ca sa ma lapad de-a mea straveche lege
Si Dumnezeul vostru ar vrea sa ma dezlege,
Ma voi supune-n graba si bucuros de-as sti
Ca tu, macar o clipa, ma vei putea iubi.


Frumoasa Elga-asculta cuvintele-i de jar
Pe care-nflacarat Dardan i-aducea-n dar,
Dar fruntea nu si-o pleaca, privirea nu-i se-nmoaie,
Doar bratul drept ridica, spre rege il indoaie
Si ii arata usa, asteapta ca sa plece
Iar ochii-i il strapung, prin inima ii trece
Taisul lor albastru, si il ranesc de moarte
Pe Dardan, mandrul rege, si il gonesc departe.
-Tu vrei sa vii barbare sa-mi cer sa fiu a ta
Si mai cutezi sa-mi ceri sa dau si dragostea?
M-ai cucerit cu spada asa precum ai spus,
Si ai venit acum sa mi-te-nchini supus,
Ba imi mai ceri si mana, cand crudul tau popor
Mi-a omorat supusii. Dar o sa te dobor
Dardane, si-o sa te alung departe,
Acolo unde nimeni, si chiar nici hada Moarte
Nu-ncearca a ajunge, nu vrea sa stie ce-i
Peste Hotarul cesta. Poporul de misei
Pe care i-ai condus si au ucis copii
Vor regreta amarnic si vor impartasi
Aceasta cruda soarta a celor ce-au ucis
Si tu la fel ca ei caci tu le-ai promis
Puterea, bogatia si fala lumii noastre
Dar capul n-am plecat sub palosele voastre.
De-aceea-ti spun, Dardane, atat cat mai traiesc
Si am in piept un suflet cu care sa iubesc
Mai bine imi iau viata decat sa fiu a ta
Si inima-mi din pieptdoar astfel vei lua.


*************


Turbat umbla Dardan prin salile pustii
Iar urletu-i de fiara cutremura campii,
Se scuturau paduri sub pasii sai greoi
Si muntii se izbeau si se dadeau-napoi
-Voi, zei netrebnici, de vreti sa ma opriti
Sa n-o iubesc pe Elga, VOI, blestemati sa fiti.
De-ati fi asa puternici precum s-ar povesti
Ati invata pe Elga ce-nseamna a iubi.
Nu cer marire, fala, putere, bogatie,
Vreau doar iubirea Elgai sa mi-o aduceti mie
Dar v-am adus ofrande, vi le-am jertfit chiar eu
Ca blanzi sa fiti cu mine si cu poporul meu
Si-acum cand vin sa cer iubire ca sa-mi dati
Voi spatele-mi intoarceti si nu ma ascultati.


Dar zeii se-ndurara de suferinta crunta
A lui Dardan-barbarul, ce zeii isi infrunta
Si fac pe mandra Elga sa iubeasca pe barbar,
Blondul Dardan, stapanul Cetatii de Hotar,
Iar inima de gheata-a reginei o topesc
Si-i pun in loc iubirea acelor ce iubesc.
Trait-au fericiti, cei doi mereu-mpreuna
Caci s-au urcat pe tron tinandu-se de mana,
Au carmuit Cetatea, mandra Cetate Dalba
Cu-a sale metereze ce-i tin in loc de salba
Pe Elga, mandra Elga, Dardan o cucerise
Cu inima, cu spada, cu ale sale vise...


................................

Cu ochii reci de ura in jos zeii privesc
Catre Dardan si Elga ce-acuma se iubesc
Si fericirea care le-au dat odinioara
Se hotarasc s-o ia, s-o faca sa dispara...

................................

Pierdut umbla Dardan prin salile pustii
Si strigatu-i de fiara cutremura campii
Se scuturau paduri sub pasii sai greoi
Si muntii se izbeau si se dadeau-napoi.
Cu ochii goi, secati de-a lacrimii izvor
Dardan urla-n pustiu iar glasul lui sonor
Facea sa se-nfioare si Cerul si Pamantul,
Prin salile pustii acum umbla doar vantul.
Rapus, barbarul rege statea ingenunchiat
La capul dragei sale, de nimeni mangaiat,
Blestemul lui cumplit si-l 'nalta catre cer:
-O, zei fatarnici, poate de-ar fi sa pier
Si tot as mai putea sa mai blestem odata
Netrebnici zei de ceara ce n-ati putea vreodata
Sa-mi luati iubirea acelei ce-am iubit
Si m-a iubit apoi. Dar chiar de mati ranit
Eu, Dardan, va blestem, o zei, si va desfid
Ca mi-ati luat iubita in acest mod perfid,
Si fie ca nepoti-mi din cer sa va doboare,
Sa nu se mai inchine la palide odoare,
Sa nu v-aduca jertfe, iar sangele jertfit
Sa cada-asupra voastra, iar cea ce am iubit
Ma va ierta atuncic-odata voi mi-ati dat
Iubirea ei de inger pe care i-am furat.
Ati incercat in van ca sa-mi furati iubirea,
M-ati doborat acum si mi-ati luat privirea,
Dar n-ati putut, netrebnici sa-mi luati ce am avut,
Iubirea dragei mele s-a transformat in scut,
Un scut pe care insa, cat ati fi voi de zei
Nu-l veti putea sfarma, o zeilor misei.

.......................................

Astfel sfarsi batranul cel alb a sa poveste
Si langa el plangeau copiii si neveste,
De mila lui Dardan, cel mai frumos barbar
Si-a preafrumoasei Elga, regina de Hotar.
Se ridica mosneagul si-ncet capul si-apleaca
Iar ochii sai cei goi durerea ii incearca.
Pareau un zeu batran al timpului uitat
La umbra-celui tei sub care-atunci a stat.
-Dar cine esti mosnege de vi s-aduci in dar
In fiecare an, aicea la Hotar,
Povestea dintre Dardan si Elga, draga sa
Poveste-atat de veche, ce s-a sfarsit candva?
-Sunt pentru voi un nimeni, un biet batran albit
Dar care a trait, a plans si a iubit
Odata pe-aceste locuri, aicea la Hotar,
Norodul imi spunea "cel mai frumos barbar",
Am fost odinioara Dardan, si-am suferit,
I-am infruntat pe zei, iubeam si-am fost iubit...