Sunt clipe ce le-am pierdut
între săruturi de lacrimi
și raze de soare
printre frunze moarte ce cad
zi de zi...
Sunt umbre ce mă dor
când le strâng în brațe
și-mi scapă tăcute
cu liniștea ploii
ce mă sfâșie
mereu...
Sunt aripi de stele
prea grele pentru mine,
prea departe
să le mai frâng,
culoarea lor m-a orbit
și m-a stins
în lacrimile universului...
Atât de departe
mă ucid
și nu mai vreau
să spun niciodată
ce-nseamnă
a iubi...