agonia
english

v3
 

Agonia.Net | Policy | Mission Contact | Participate
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texts by the same author


Translations of this text
0

 Members comments


print e-mail
Views: 1879 .



Poemul unei frunze
poetry [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
by [Oblio ]

2004-08-11  | [This text should be read in romana]    | 



E toamna.
Trec tot mai des prin frunzișul cel veșted
Din fata unei singuratice bănci…
Si calc apăsat , fiindcă nu-mi pasa
De banca aceasta banala si veche
Cu-amintiri
De iubiri
Si tristeți nepereche.
Dar de ce mă opresc?
De ce nu mai pot sa pășesc?
Oare cine mă strigă?
Sunt singur
Iar aceasta-i băncuța iubirii dintâi!...
Totdeauna treceam! Acum ce-i?
Cine-ndrăznește sa-mi spună tocmai acuma:
„Ramai!”
De ce sa rămân?
Nu am atâta putere.
Amintirile încă mai dor!
Orgolii rănite, prestigii lezate,
Promisiuni încălcate…
NU!!! Nu rămân
Să și mor!
Dar ce dulce e șoapta!
Neîndoielnic sunt prea crud cu ea!
Si dacă rămân, cui ce-i pasa?
Ba chiar mă așez!
Uite-așa!!!
„Ce mai faci, cum o duci?”
O aud din nou pe acea cineva
Probabil adânc cuibărită
In inima mea…
„Mulțumesc! Mă descurc!”
Ii răspund într-o doară;
Dar o boabă de rouă
Printre gene coboară
Face-un salt
Si cade în gol pe o frunz-aurită
Ce stătea nemișcată
Lângă mâna mea.
Sfioasa „copila bătrână”
Era ațipită.
Acum s-a trezit.
Fâstâcit-a zâmbit,
S-a scuzat
Si a dat
Sa-mi explice
Ca de fapt
Din greșeală-o găsisem acolo…
Obosise în lungul ei drum
Si voise sa stea doar o clipa,
Să-si tragă cumva sufletul…
Acum, gata! Dorește să plece!
„Ce păcat! Hai, te rog, nu pleca!
Suntem două frunze căzute
De pe-aceiași crenguță de aur,
Intr-un hău necuprins și ostil,
Presărat cu tentații,
Cu falsă iubire
Si lacrimi!...”
„Nu, nu pot sa-ndrăznesc!
E târziu!
Timpul meu a trecut!
Mă grăbesc!...
Efemeră sunt eu
Dragul meu!
Nu fi trist.
Tu ești zeu!
Altruist ,
Poți oricând
Reclădi viața ta!
Doar acum ti-e mai greu!
Și apoi…nu uita
Ca pe-aceasta băncuța , cândva,
Cineva
Ce ședea
Pe picioarele tale,
Cu parul căzut
Și fruntea spre cer,
Ti-a șoptit într-un fel
Necuprins, inocent și stingher
Cel mai scump
„TE IUBESC!”!”
La o boare de vânt s-a-nălțat,
Mi-a atins buzele, și-a fugit!
Părăsit,
Am rămas cu „TE IUBESC!”-ul pe buze,
Cu ochii scăldați în luciri sclipitoare
Si-o mulțime de frunze-n picioare…
O „frunza”-ntre frunze!!!



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. poezii
poezii
poezii  Search  Agonia.Net  

Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Privacy and publication policy

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!