...am avut de gând
să-mi trăiesc singurătatea,
să devin o frunză
purtată de vânt
pe cărări uitate de lume.
Vroiam să rămân cu mine
să-mi ascund gândurile
dincolo de tăcere,
să-mi închid simțurile
într-o cetate de gheață.
Am vrut să mă hrănesc
din amintiri trecute
și într-o zi
aveam de gând să mă opresc
la portile realului-ireal
într-un adăpost de vise
dar,
ai apărut tu,
ai venit de nicăieri
cu speranțe în suflet
și de la o vreme
pășesc alături de tine
pe drumul tău
într-o îmbrățișare
fără sfârșit...