De nepătruns mi-e ochiul
ÃŽn vida lui privire
Și lumea mea amară
E-un tot ireversibil,
Iar peste toate, timpul
Mereu îmi dă de știre
Că viața nu-i ușoară
ÃŽn cursu-i impasibil.

Călcând peste cadavre -
Inadaptați ai soartei,
Nu-i cer nimic vieții
Din ce nu-mi poate da;
Ignor minciuni, dezastre,
Dar inspirația-i moartă,
Iar muza tinereții
M-a părăsit și ea.

Pierdut în metaforic
Mă caut în neștire
Prin spații dispersate
În viduri fără grai -
Și-n pasul meteoric
Al lumii-n nesimțire,
Mă regăsesc departe
ÃŽn vise despre rai.