interviu cu o piatră


moarte: când între sânii tăi răsare luna
e veștedă plecarea mea?

unde s-au rătăcit cuvintele noastre?

cad frunzele unei tăceri
e toamnă în orice iubire.
rană fără contur: ziua
adânc așezată în pietre aruncă-mprejur
privirea neagr-amărui de noiembrie,
pardesiu de nori sumar: coapsele întâmplării.
zidul respiră lumină.
vântul a-nnebunit și vorbește singur.

dacă am o stea sub pernă
rămasă de ieri de la cină
contează secundele mai puțin?