Un actor imaginar,
Într-un teatru-miniatură,
Un embrion în miez de sâmbure,
Un sâmbure din lemn de alun,
S-a ivit, fraged, din pământ,
Devenind o realitate roditoare,
ÃŽn urcare, pe treptele ramificate,
Din crengile, aurite, ale faimei,
Fremătând în aplauzele
Cuvintelor unei poezii ,
Scrisă de-o inimă însărcinată,
Purtând, în pântec, harul
Copilul din flori, al rațiunii.