am înfipt acul metaforei în ceafa insectelor
care îmi ieșeau printre buze ca vietățile unei colonii
aveau stup într-un meteorit transparent
și aripile lor s-au înmulțit insectar de sunete
pe care le ordonez după specie și formă
după inimă și trup
cântec și necuvântare

lasă-ți mâna liberă printre cuvinte vei atinge
pânza nevăzută pe care ele o respiră îmbrăcând
imensitatea în detaliu

nu îmi amintesc dacă m-am născut foneticoman
mai degrabă nu
această dependență nu este ereditară
te umple pe dinăuntru cu fiecare gură de aer
pe care au pus-o în lucruri predecesori contagioși

foneticomanii
sunt ediții de lux legate în piele
niciunul dintre ei nu a murit în spitale
ei au cutia lor de hârtie cu sertare de praf
separat un set de metafore ascuțite și noi
pe care următorul le înfige precedentului
în cap

hrăniți-vă copiii de suflet ai eternității:
poeții