Eu impart petale de bucurii
si cer rabdare de o secunda,
invelesc cuvantul in cuvinte
dorind o istorie mai blanda.

Ascunse viori printre petarde
dau ochilor priviri de statuie,
intinse dureri pe portative
ingenuncheaza frunza galbuie.

Statui cu amintirile pe dalta
un adormit zambet prelungesc
prin zile de vara obosite
si noptile cu luna ce plutesc.

Rugaciunea este rol pe scena,
norii si-au pierdut mintea pe pamant,
obrajii nu mai tineau culoarea
alunecand cu fata pe mormant.

Colectionarii ne mai ascundeau
umbra pe zapezi la o adica,
vad ceva dar nu inteleg nimic;
un greier face curte la furnica.