dincolo de porți pupile adulmecă mângâieri cuneiforme
mâna ta zgârie sângele singură dovadă a atingerii

cum e sa jupoi coaja unui fruct fără miez?
să muști crepusculul nesigur de lumină?

iubește ca o femeie până ce
ți se va jupui pielea de atâta
bărbat apoi te vei face una cu el
vei intelege că orice zvâcnire
brutală din coapse e de fapt căutarea
clipei pierdute în sens