riduri verticale
deasupra zgomotul
fără memorie fără trecut
eliberau încheietura într-un vas de aramă
într-o anumită zi aș fi putut fi un simptom liber
partener la o trezire din realitate
sau pur și simplu o încercare scrisă de mână
printre oameni obișnuiți
dar nu mai era nici o misiune
iar eu cercetam rima și limitele care acoperă spațiul
cu un iz tăcut obișnuit să ignore visele
pe care le hrăneam ca să rămân în viață
dincolo nimeni nu era bântuit vorbind cu unitatea
sau crezând în numere
dar tu mai erai motivul pentru care exist
insignifiant până la urmă...