E o fată suplă care cântă .
În părul ei se scaldă vesele
Razele dimineții de vară .

Își pune piciorul drept
Pe o stancă de smarald
Și privirea ei copilăroasă
O sprijină pe linia orizontului .

Timpul se oprește puțin
S-o contemple .

Ea se lasă privită
Și mângâiată de brizele mării
Și luminată de stele,
Și visată de bărbații pământului
Se lasă .

Și nimeni nu știe
Mai bine decât ea
Calea ,
Adevărul ,
Și viața .

E o fată suplă care cântă
Ce deschide porțile edenului
Suportând durerile lumii
Și marginile visului meu.